Studiul si practica “Secretului Florii de Aur”

Publicat - de | 7 comentarii

4. Însemnari despre practica

În calitate de cercetător, am urmărit întregul proces de antrenament al celor 8 studenţi, conduși de către maestrul Wang Liping. Mai jos sunt însemnările despre ideile, procedurile şi modul de antrenament, precum şi diversele fenomene care au apărut pe parcursul acestuia.

Atunci când a început antrenamentul, maestrul Wang Liping şi-a îndreptat mai întâi atenţia asupra mobilizării forţei vitale din corpurile practicanţilor. El le-a spus că taoismul are drept scop ultim realizarea Xinggong, dar aceasta trebuie realizată pe baza cultivării Minggong. Fără baza oferită de cultivarea vieţii, nu se poate ajunge departe în procesul de cultivare a Naturii. De aceea, în primele zile, conţinutul principal al cursurilor sale s-a referit la exerciţiile de antrenament al Ming-ului, a observat şi a controlat prin empatie schimbările survenite în corpurile studenţilor. După ce au practicat exerciţiile de câteva ori, toţi practicanţii au experimentat fenomenul circulaţiei qi-ului de-a lungul meridianelor, cu toate că  circulaţia qi-ului a fost diferită la fiecare. Totuşi, a existat o regulă comună: la început, qi-ul a pornit de la picioare – cele trei meridiane ale picioarelor au început să genereze qi.  Pe parcursul practicii, fluxul qi-ului s-a ridicat treptat în abdomen. Atunci Wang Liping i-a îndrumat pe practicanţi să-şi schimbe puţin mişcările, după care qi-ul a ajuns la cele trei meridiane yin ale mâinilor. Qi-ul se ridică din picioare în partea de sus a corpului, în braţe, apoi din meridianele yin ale braţelor trece în meridianele yang ale braţelor. În final acesta s-a ridicat în cap, pentru ca apoi să coboare din nou în cele trei meridiane yin ale picioarelor. La fiecare punct de transfer al meridianelor, Wang Liping îi îndruma pe studenţi să facă o mică schimbare în mişcări, pentru a conduce qi-ul pe noua cale, gest care era foarte important. Prin urmare cheia este sesizarea momentului sau a oportunităţii de operare a schimbărilor. Dacă qi-ul nu a ajuns la punctul de transfer, practicantul nu poate face nimic pentru a conduce qi-ul în altă parte. Doar atunci când acesta a ajuns în punctul de transfer al meridianelor gestul de schimbare devine eficient. Wang Liping a spus: unii cursanţi nu ştiu asta; deoarece nu au înţeles principiul mişcării qi-ului în corpului omenesc, ei nu pot percepe punctul de transfer pentru a merge mai departe. În consecinţă qi-ul se mişcă în mod repetat în acelaşi meridian şi întregul sistem de meridiane nu poate fi bine conectat pentru a forma un cerc complet şi astfel practicanţii nu pot merge mai departe, rămânând la acelaşi stadiu de cultivare. Astfel, cheia în practică este capacitatea de a sesiza punctul de transfer în care practicantul acţionează și a sesiza când este cazul să se aşteapte fără a acţiona – practic să știm când să acționăm și când să nu facem nimic. Aceasta depinde de înţelegerea mecanismelor corpului. Dacă practicantul are cunoştinţe despre medicina chineză, îi va fi mai uşor să ajungă la măiestrie, deoarece teoria taoistă este în concordanţă cu teoria medicinei chineze tradiţionale, cele două ramuri provenind din aceeaşi rădăcină.

După ce qi-ul a trecut prin tot sistemul de meridiane ale corpului va ajunge la organele interne. Mişcarea qi-ului în organele interne începe printr-un tremur. Pentru unii studenţi, vibraţia se transferă de la un organ la altul, până când qi-ul trece în cerc prin toate cele cinci organe. Cursanţii au descris senzaţiile astfel: „am simţit cu claritate organele interne nu prin vibraţie ci printr-un fel de lichid ce curgea prin ele”. Indiferent dacă a fost vorba de vibraţia organelor interne sau de curgerea unui lichid, transmisia a avut o direcţie şi o ordine clară, ce corespundea cu ciclul de generare al celor cinci elemente din medicina chineză. Wang Liping le-a spus cursanţilor săi ca în acest moment să nu folosească atenţia pentru a ghida mişcarea şi nici să nu uite să perceapă senzaţiile. Când qi-ul a ajuns la ultimul organ, studenții au trebuit să folosească atenţia pentru a-l ghida în Dantian-ul inferior. De îndată ce atenţia ajunge în Dantian-ul inferior, qi-ul o urmează şi se adună acolo şi astfel Dantian-ul inferior va fi plin de qi real – Zhenqi (真气). Apoi, toţi studenţii au simţit cum Dantian-ul inferior a început să se mişte, să devină cald şi apoi fierbinte.

Apoi, Wang Liping a început să deplaseze punctul de greutate al antrenamentului spre Xinggong. Maestrul le-a spus studenţilor să-şi îndrepte atenţia de la Dantian-ul inferior către Dantian-ul superior. „În acest moment, nu este nevoie nici de atenţie şi nici de voinţă, nu gândiţi, nu vă imaginaţi, cu ochii închişi priviţi Xuanguan (玄关), în faţa ochilor, având tot corpul relaxat şi atenţia focalizată pe privit. Practicând de câteva ori, se vede o mică lumină. Fiţi atenţi la această mică lumină, pentru a o stabiliza. Această mică lumină strălucitoare este lumina Yuanshen-ului, fenomenul fiind apariţia luminii Xing-ului – Xingguang”. După cum se spune în „Secretul florii de aur”: această lumină a Yuanshen -ului radiază natural și nu este uşor de adunat; ea este activă și nu este uşor de coagulat.  Atunci când această lumină s-a ivit, sarcina noastră este de a practica, de a antrena această mică lumină să devină stabilă şi strălucitoare, de a aduna această lumină dezordonatî a Xing-ului,  de a o lăsa să se coaguleze. Această metodă este numită „întoarcerea luminii” în „Secretul florii de aur”. „Dacă întoarceţi lumina un timp îndelungat, aceasta se va coagula” a mai spus maestrul Wang Liping. După câteva antrenamente, mica lumină sau punctul luminos a devenit stabil şi strălucitor;  Wang Liping i-a îndrumat pe studenți să mişte acest punct luminos cu puterea voinţei, această mişcare a punctului luminos fiind diferită de cea iniţială care era dezordonată şi aleatorie. El le-a spus studenţilor să mişte punctul luminos într-o poziţie specială – Xuanguan, să aducă lumina stabilă a Yuanshen-ului în Xuanguan şi să o privească. După ce au practicat de câteva ori, unii studenţi au văzut minunata Mandală.

După doar 8 zile de antrenament intensiv, 6 studenţi au reuşit să vadă mandala. Desigur aceste opt persoane dispuneau de o anumită bază, sănătatea lor era bună şi erau pasionaţi de cultura tradiţională chineză şi aveau anumite cunoştinţe despre gândirea taoistă. A ajunge să vadă prin antrenament mandala înseamnă că lumina Shen radiată şi împrăştiată în întregul univers a fost adusă înapoi şi concentrată în faţa Tianmu, acesta fiind un pas important în cultivarea Xing în cadrul Şcoalii Taoiste a Realităţii Complete.

În „Secretul florii de aur” sunt descrise mai multe niveluri ale cultivării luminii Xing (sau a luminii Shen sau a Yuanshen-ului). Primul este „lumina începe să înflorească”, vizualizarea pentru prima dată a mandalei aparţine acestui nivel. Pe măsură aprofundării practicii se ajunge la nivelul „lumina tocmai înflorește”, în această etapă corpul ar trebui să fie total relaxat, mintea complet deschisă, totul devenind luminos. În etapa în care „lumina se coagulează complet”, lumina Xing se va coagula într-un Corp al naturii. Apoi Yuanshen ce stătea fără să se mişte în Fangcun, va începe să se mişte şi va deveni activ. Atunci când Yuanshen se mişcă, practicantul va descoperi adevărul vieţii. Deci, abia după această etapă practicantul ştie cum să iasă din cele trei tărâmuri și cum să transceandă universul. În mod evident, Mandala este simbolul cunoaşterii modului în care se cultivă lumina Xing, fapt subliniat în Şcoala Taoistă a Realităţii Complete.

La sfârşit i-am adresat o întrebare maestrului Wang Liping. Pentru oamenii obişnuiţi practicile taoiste de cultivare de sine sunt un fenomen plin de mister. Mulţi sunt cei care încearcă, dar puţini cei ce reuşesc. Care sunt motivele pentru care studenții din acest curs intensiv au putut să obţină nişte rezultate atât de bune? Wang Liping a spus că acest lucru, în mod evident, depinde de mai mulţi factori şi nu doar de unul singur. Dar eu cred că un factor care are o influenţă extrem de importantă asupra rezultatelor este faptul că maestrul trebuie să sesizeze foarte bine momentul de trecere de la acţiune la non-acţiune și invers. Trebuie să ştie când doar să urmeze curgerea naturală a qi-ul și când să-l conducă, atunci când acesta ajunge în punctele de transfer; când să lase lumina Shen să se arate, moment în care tot ceea ce trebuie să facă practicantul este să o privească; când practicantul trebuie să ducă lumina Shen în Xuanguan. Într-un cuvânt, să ştie când trebuie acţionat, când nu trebuie acționat, lucru care depinde de înţelegerea de către maestru a principiilor de practică, de capacitatea de a stăpâni tehnicile de antrenament, de experienţa sa reală şi de capacitatea de a sesiza fiziologia studentului şi caracteristicile sale psihologice. După cum se spune în „Secretul florii de aur”: „există multe formule ale cultivării taoiste, practica nu este doar o simplă urmare a lor – realizarea în urma practicii se bazează pe cunoaşterea momentului în care să acţionezi şi a celui în care să nu faci nimic”.

În ultimii ani, tot mai mulţi oameni din întreaga lume şi-au îndreptat interesul  asupra teoriei şi a metodelor de practică a taoiştilor chinezi. Unii s-au arătat interesaţi de medicină, alţii de practica cultivării de sine, de filosofie sau de teologie. Indiferent din ce punct de vedere cercetaţi teoria taoistă, atâta timp cât doriţi să o înţelegeţi cu adevărat, trebuie să pătrundeţi în lumea descrisă de taoişti, adică lumea lui Xing şi Ming. Aşa cum a afirmat şi Lao Tzu: „priveşte corpul prin prisma corpului, priveşte familia prin prisma familiei, priveşte satul prin prisma satului, priveşte ţara prin prisma ţării, priveşte lumea prin prisma lumii. Cum pot eu cunoaşte lumea?” Ceea ce vrea să spună acest citat este că dacă speram să înţelegem această lume ar trebui să o observăm prin intermediul cunoştinţelor acestei lumi, concret vorbind, nu puteţi să studiaţi lumea lui Xing şi Ming pornind de la o viziune mecanicistă. Viziunea asupra lui Xing şi Ming este o nouă viziune asupra lumii, complet diferită de viziunea mecanicistă pe care ştiinţa modernă s-a obişnuit să o folosească pentru a studia lumea materiei şi a energiei. O condiţie extrem de importantă pentru a înţelege teoria taoistă este aceea de a nu depinde doar de analiza mentală, ci este necesară experienţa practică a cultivării de sine. A putea explica ceva limpede dar a nu putea folosi acel lucru nu înseamnă decât un nivel înţelegere neclar sau nereal.

Speram că vechea şi unica cultură taoistă va deschide un nou univers în viaţa oamenilor moderni, în contextul în care omenirea are acum nevoie de o nouă metodă de cunoaştere.

Pag < 1 2 3 4 5 6
Publicat sub: Seminarii | Vizibil de la nivelul : Visitor

7 comentarii

Lasa un raspuns
Utilizatorii trebuie să fie înregistrați și autentificați pentru a scrie comentarii.
Log in to Reply
Articole recomandate